Cum putem să fim fericiţi în iubire

“Asumarea iubirii este o formă de evoluţie spirituală, de maturizare interioară. Există o responsabilitate pentru ce se întâmplă cu acea curgere a iubirii, ce se întâmplă cu tine şi cu celălalt.

Dacă îţi doreşti ca o persoană să te poarte în inima ei, atunci ai o responsabilitate şi faţă de tine (cum vrei să te poarte) dar şi faţă de acea inimă.

• Țara din Uniunea Europeană cu cele mai supraevaluate locuințe
• Cum arată viața pentru adulții care încă nu au plecat de acasă

Iubirea este, de fapt, o  muncă cu tine însuţi. Din iubire, tu hotărăşti să te schimbi. Îţi doreşti să devii mai bun, eşti gata să renunţi la modele de gândire sau de comportament ce nu susţin drumul iubirii. Eşti dispus să ierţi sau să te eliberezi de tot ceea ce ar constitui un balast. Când iubeşti, tu lucrezi cu tine însuţi pe mai multe niveluri: afectiv, senzitiv, cognitiv, spiritual, tocmai de aceea iubirea este împlinire de sine”, precizează psihoterapeutul Anca Kosina pentru gândul.

Într-o relaţie animată de o dragoste puternică, e necesar ca fiecare să îşi păstreaze independenţa.”Există încredere şi respect, există cunoaştere şi susţinere, există comunicare şi empatie, există bucurie şi dăruire. Nimeni nu încorsetează pe nimeni”, subliniază psihoterapeutul.

Ca o legătură să devină puternică în timp, este esenţial ca între cei doi să existe compatibilitate. “De multe ori, în căsnicie, un partener nu este îndrăgostit de celălalt, ci de o imagine ideală pe care şi-a „confecţionat-o” prin experienţă personală sau la începutul relaţiei. Inevitabil partenerul va fi inferior acestor aşteptări, aşa va apărea frustrarea care va genera tensiuni şi va determina un impas marital sau un divorţ ineficient. Iubirea trebuie trăită la toate nivelurile şi ancorată frumos în plan fizic, pentru că ea trebuie însoţită nu numai de respect şi empatie, ci şi de cunoaştere, de înţelepciune şi bucurie”, adaugă Anca Kosina.

Citeşte continuarea în Gândul

Vă recomandăm să citiţi şi următoareler articole

: